Gol

Azi m-am intalnit cu o prietena foarte buna, pentru prima oara, desi vorbim virtual 3 ani. Ea s-a comportat minunat, a fost atenta, curioasa, zambitoare, se comporta cu o caldura rar de descris cuiva din viata noastra. Vorbeam pe Yahoo cu ea, din cele mai interesante subiecte, idei, aveam opinii diferite si totusi incercam sa ne intelegem. Asta pe mess. Discutii ce le consider acum, "magarii". Dar de ce? De ce nu pot fi acea persoana curioasa de tot, ce eram inainte? De ce m-am simtit gol? De ce neinteresat de orice? Goliciunea asta, ma supara rau de tot, si am observat-o abia acum seara venind spre casa cu tramvaiul..e un sentiment ciudat sa te simti gol..si e un sentiment nou mie. Am ajuns sa fiu absolut indiferent cu ce imi placea inainte, sa port discutii triviale sau polemici, nu ma mai intereseaza nimic, si faptul ca nu ii stiu cauza, ma omoara. Oare sa fie rezultatul stresului acumulat pana acum? Sa fie pur si simplu ideea de a fi "matur"? Un statut ce nu iti permite sa fi ceea ce esti in esenta din cauza grijilor si preocuparilor? Si cand ma gandesc ca peste un an, de 2 decembrie voi avea un sfert de veac varsta, e chinuitor sa ma simt gol. Vreau sa cred ca e rezultatul schimbarilor ce se petrec in viata mea. Trebuie sa cred asta. Pentru prima oara trebuie sa fiu optimist! La fel si voi. Sanatate!