Inevitabilul

Se apropie. Nu ma asteptam, dar e aproape. E o minune. Not God related. RAR se intampla asemenea lucruri. E magic. E inevitabilul! E ceva, ce nu te astepti. E un soc. Ma joc cu ceasul in mana. E complicat. Atat mecanismul ceasului, cat si situatia mea momentana. Zambesc tampit. Ma gandesc la ea, stiu ca si ea se gandeste la mine. O astept. E aici. E aproape si totusi departe. Iar zambesc. Mi-e greu sa recunosc. Asteptarea ma omoara. Sunt trist. Gandul la ea. Iar zambesc :) EA sa fie oare? EA e acea magie ce ma face sa zambesc cand ma gandesc la ea? Nu am vazut-o. Am auzit-o. E ceea ce imi place sa aud. O vreau. Sunt ingrijorat. O voi avea? Ce vom face? Risc inutil? O astept. Sunt optimist. Ea e, Ea trebuie sa fie. iar zambesc din cauza ei. E haos total. E magic. E pff! Vei citi asta. Nu ma pot abtine. Stiu ca zambesti. Iti place. Si mie. Inevitabil :) [e un post personal, un gest .. nebun, va rog nu comentati]