Ride

Veneam azi spre Oradea.. o zi splendida de noiembrie, calendaristic si meteorologic blocata in luna septembrie..si brusc, simteam cum orbesc. Era Soarele. Head-on cu mine. Retina mea vs. lumina ei. Nu ma mir ca ii zice "big ball of fire", de fapt dupa ora 17, e un deliciu sa privesc acea minge de foc...si totusi, desi injuram mingea de foc, pe undeva ii multumesc ca exista..fara ea, am fi..de fapt nu am fi. Soarele e totul. Ce e nasol e ca nu vrei sa fie Soarele totul cand mergi cu masina direct spre ea si totusi, "you ride the car", "you ride towards the furious ball of fire above you". Magnific, nu?

Curiozitatea semenilor din ziua de azi

Stiu ca nu e tipic mie sa fac un post cu un nume asa lung, dar ma tot gandeam la titlu, dar nici macar acesta nu poate interpreta precis ce urmeaza sa cititi. V-ati intrebat, vreodata, daca exista o intrebare, una care va roade de foarte multa vreme si nu ii gasiti raspunsul? Si daca la acea intrebare, ati afla raspunsul, ce intrebare ati pune? Stiu ca este o gandire mai..neintalnita logica mea, dar am intrebat mai multa lume despre ce intrebare ar pune. Am auzit exact la ceea ce ma asteptam "Ce vor femeile? Cat timp vor fura romanii? Va exista vreodata o societate bine echilibrata in care toata lumea sa fie egala? Vine sfarsitul lumii in 2012 sau nu?", pana si clasicul "Exista Dumnezeu?". Evident, sunt intrebari bine puse si, la fel de evident, raspunsul acestor intrebari duce dincolo de gandirea noastra ca societate, deoarece fiecare are o perceptie asupra Universului sau. Am adus in discutie Universul, deoarece toate se petrec in el. Femeile, banii, societatea utopica, sfarsitul exact al lumii, toate aceste lucruri precum si altele, toate se petrec in acelasi Univers. Cine cunoaste ceva notiuni de cosmologie, stie ca se presupune [banuiesc ca s-a si dovedit recent] ca Universul a luat nastere cu o explozie uriasa numita Big-Bang si ca inainte nu exista nimic. Inainte de aceasta explozie nu exista absolut nimic, e concluzia cercetatorilor, a preferatului meu Dr. Stephen Hawking. Si totusi, intrebarea lui [precum si a mea] care nu are raspuns, este una foarte simpla: "De ce exista Universul?"
PS:Aceasta este mare relansare a blogului. Urmeaza de azi 12.11.2010 [culmea, 12-11-10] sa puteti urmari cate un post/zi.

Setea

Setea de cunoastere m-a coplesit zilele astea si simt ca vreau sa incerc absolut orice! Vreau sa uit de griji, de examenul de licenta, de rezidentiat, de cum va fi viata cu 700 lei salar/luna primit de la stat, de nasterea primului meu nepot de sange, de responsabilitati. Vreau sa am destul combustibil sa pot cutreiera intreaga lume, sa depasesc toate granitele, vreau sa cunosc lume, locuri, obiceiuri. Vreau sa ma las cuprins de minunatiile vietii, vreau sa imi imprim in minte imagini, sentimente, fețe, locuri.. Vreau sa parcurg mii de kilometri, pe un apus de soare, sa conduc toata noaptea si sa vad cum rasare soarele si deasupra mea stelele. Vreau sa cunosc acel sentiment cand stiu ca ceea ce cred, ce fac si cum fac conteaza pentru cineva.. Doar atat vreau.. e prea mult?

Nasty

Credeam ca totul va fi diferit..ea nu a fost Ea. A fost exact opusul a ceea ce eu percepeam. Am avut incredere, m-am inselat. Am avut amagiri, inutil. Am sperat in schimbare, fara esenta.. Am crezut ca am cunoscut pe cineva special, cineva cine merita increderea si atentia mea infinita, insa am fost dezamagit in cel mai profund mod. Mi-e mila de mine, nu e demn acest lucru sa il recunosc dar mi-e mila. Eu sunt victima. Eu sunt de vina. Eu eu eu. Ea nu a gresit cu absolut nimic. Eu am fost de vina, ca am visat, ca am sperat, ca am iubit. De acum, imi promit. Increderea e ultimul lucru ce il voi oferi cuiva! Deoarece, in lumea de azi, in care fiecare face exact ce vrea, indiferent de costuri, la asta recurge a rupe..increderea. Nu mai cred in nimeni, doar in mine!
PS: lunga asteptare s-a terminat. Urmeaza si alte postari despre tot ceea ce ma inconjoara si mi-i se pare ...postabil :)

Inceputuri

A mai trecut un an. Un an plin de esecuri, pentru mine. Ceva s-a intamplat. Am fost binecuvantat de o forta divina, totul a luat o turnura brusca spre finele anului.. EA e aici..EA e cu mine. E tot ce mi-as fi dorit sa vad de la cineva de sex opus. Nici nu stiu daca e sa ii spun sex "opus". Dar asta o cer aranjamentele sociale si prejudecatile universal raspandite in mintea si subconstientul nostru. NU e nimic opus, cand zambesti si razi facand NIMIC cu persoana iubita. Eu asta fac cu EA. Eu cu EA, in viziunea mea, suntem 2 printi. Sau printese. Nu conteaza "sexul opus". Doar suntem. Eu sunt o jumatate, EA cealalta. Asta e ce conteaza, nu "opus", deoarece unde e ceva "opus" e predestinat sa fie contradictoriu, comentabil, chiar acuzabil, asadar e ceva sortit pieririi. NOI nu suntem asa. Increderea si speranta in viitor ne caracterizeaza. Nu as fi crezut ca voi trai sentimentul numit "iubire" atat de intens. De asta vreau sa si contrazic TOT ce ma inconjoara. In concluzie, ma asteapta un an preconizat plin de succese, contrazic "te iubesc"-ul din ziua de azi si va indemn pe toti cei din ziua de azi sa aruncati mastile. Cand vei spune "Te iubesc", sa o spui esentei si nu aparentei.

Inevitabilul

Se apropie. Nu ma asteptam, dar e aproape. E o minune. Not God related. RAR se intampla asemenea lucruri. E magic. E inevitabilul! E ceva, ce nu te astepti. E un soc. Ma joc cu ceasul in mana. E complicat. Atat mecanismul ceasului, cat si situatia mea momentana. Zambesc tampit. Ma gandesc la ea, stiu ca si ea se gandeste la mine. O astept. E aici. E aproape si totusi departe. Iar zambesc. Mi-e greu sa recunosc. Asteptarea ma omoara. Sunt trist. Gandul la ea. Iar zambesc :) EA sa fie oare? EA e acea magie ce ma face sa zambesc cand ma gandesc la ea? Nu am vazut-o. Am auzit-o. E ceea ce imi place sa aud. O vreau. Sunt ingrijorat. O voi avea? Ce vom face? Risc inutil? O astept. Sunt optimist. Ea e, Ea trebuie sa fie. iar zambesc din cauza ei. E haos total. E magic. E pff! Vei citi asta. Nu ma pot abtine. Stiu ca zambesti. Iti place. Si mie. Inevitabil :) [e un post personal, un gest .. nebun, va rog nu comentati]

Scrisoare deschisa partidelor politice si liderilor NOSTRI

Stiu ca multi vor considera acest post inutil, dar eu, ca cetatean cu drepturi depline vreau sa imi exprim parerea democratica. Pentru PSD, am sa va spun, sunt un student in varsta de 24 de ani, anul viitor termin facultatea si voi sustine examenul de rezidentiat. E jenant sa nu se stie inca, in al 12-lea ceas, metodologia acestiu examen important pentru mine precum si a altor aproximativ 3000 de TINERI. Asta tine de parerea si interesul meu personal. Cand vine vorba de interesul statului, pesedistilor, cer apel la umanitate si la solidaritate. Suntem toti romani, oameni. Nu cer altceva decat sa acceptati infrangerea si daca se poate, lasati actul administrativ celor potenti, sunteti in si veti fi zeci de ani in opozitie, dar faceti-o cu demnitate, aratati poporului ca veniti cu idei benevolente peste ceea ce ofera viitorul Parlament portocaliu. Pentru PNL-> Sunteti cei mai vechi oameni politici, voi ati cladit politica in Romania din secolul XIX. Comportati-va ca atare, adevarati veterani in ale politicii si nu ca niste curve electorale, in special D-ul Antonescu. Sunteti de toata jena, ii aratati obrazul D-lui Geoana, apoi, ii pupati acel obraz. Rusine. Pentru PDL [aka D-ul Presedinte Traian Basescu] am urmatoarele sa le spun: Domnule Presedinte, sunt partas la reformele dumneavoastra, care pana acum s-au desfasurat cu mare dificultate datorita Parlamentului majoritar PSD-PNL-UDMR-isto contrar dumneavoastra. Eu, de 6 decembrie, ca un cetatean cu drepturi depline, am pus stampila pe numele dumneavoastra. Sper ca, in curand, situatia politica din tara sa se stabilizeze, sa primeasca tarisoara noastra imprumutul de la FMI, sa aveti sustinere nu doar guvernamentala ci si parlamentara, ca doar asa un presedinte isi poate dovedi intentiile fata de popor. Eu, repet, am toata increderea in dumneavoastra si sper ca nu ma veti face sa imi para rau pentru alegerea facuta in 6 decembrie. Sanatate!